Hemoroizii si igiena locala

Una dintre cele mai frecvente intrebari pe care o persoana diagnosticata recent cu hemoroizi o pune medicului curant este daca exista vreo legatura intre hemoroizi si igiena locala. Raspunsul specialistului este simplu: da, conexiunea dintre hemoroizi si igiena locala este una bine stabilita si cercetata in ultimul deceniu. Totusi, este de retinut faptul ca o igiena deficitara a zonei anale nu poate cauza aparitia crizei hemoroidale sau a hemoroizilor in sine. De ce? Problemele de igiena nu sunt unele din cauzele inflamarii venelor anorectale. Daca nu conduce la aparitia sau reactivarea bolii hemoroidale, care este, practic, legatura dintre hemoroizi si igiena locala?

Lipsa unei igiene locale bine efectuate conduce la infectarea hemoroizilor. Foarte multi pacienti nu inteleg cum se poate intampla acest lucru. Hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Aceste inflamatii apar intre peretele muscular si partea interna a mucoasei canalului rectal. Daca nu este tratata corespunzator, boala hemoroidala se agraveaza, iar peretii venelor anorectale se fisureaza. Substanta care este eliminata la fisurare conduce la ruperea mucoasei rectului, ceea ce inseamna ca sangele din vene se scurge prin canalul rectal, apoi prin anus, pana la exteriorul corpului. Totusi, fisura care apare nu este unidirectionala. Prin urmare, daca sangele iese prin ea, orice poate intra inauntrul vasului de sange. In acest caz, o igiena locala efectuata necorespunzator asigura aparitia unui mediu prielnic dezvoltarii bacteriilor sau a altor microorganisme, care intra cu usurinta in interiorul sistemului sangvin si cauzeaza probleme importante. Din pacate, o asemenea infectie, netratata la timp sau in totalitate afecteaza intregul corp, foarte repede.

Tratamentul infectiilor de acest tip, cauzate de bacterii preluate direct din fecale, este unul foarte anevoios. In general, bacteriile de la nivelul reziduurilor sunt rezistente la orice tip de antibiotic. De ce? Este simplu: medicamentele nu sunt construite astfel incat sa actioneze asupra unor microorganisme care nu ar trebui sa intre niciodata in contact direct cu corpul uman. Totusi, in final, antibioticele distrug orice tip de bacterii, chiar si pe cele necunoscute lor. Din pacate, efectele tratamentului apar mult mai tarziu decat la alte boli tratate cu aceleasi medicamente. Exista o serie de substante complementare care pot fi date pacientului pana la aparitia efectului scontat. Prin urmare, acestuia i se pot administra analgezice, utile in cazul in care infectia avanseaza la un nivel la care se activeaza centrii nervosi, dar si antiinflamatoare, daca infectia se localizeaza in muschi.

De ce s-ar folosi analgezicele doar ca medicatia complementara si nu ca parte esentiala a schemei de tratament principale? Pentru ca, din pacate, infectiile care se dezvolta la nivelul sistemului vascular au o caracteristica unica: nu provoaca durere. Vasele de sange nu sunt dotate cu nociceptori, receptorii de durere specifici organismului uman. Prin urmare, orice se intampla inauntrul lor nu se transmite ca un semnal de alarma catre creier decat atunci cand este prea tarziu si corpul intra in soc toxic. Din fericire, daca infectia are loc la nivelul canalului rectal, nu va penetra doar vasul de sange, ci si tesutul muscular adiacent, care trimite semnale dureroase la creier.

In concluzie, pentru a evita infectarea hemoroizilor si inrautatirea durerii, pacientul trebuie sa pastreze o igiena cat mai stricta a zonei anale.

Boala Crohn

Boala Crohn este una dintre putinele probleme digestive care are o importanta componenta genetica dovedita stiintific. De ce se face aceasta mentiune? Este simplu: boala Crohn se manifesta prin inflamarea mucoasei tractului digestiv, in special a celei din ultima portiune a intestinului subtire, cunoscut sub denumirea de ileon, si a celei de la suprafata colonului. Aceasta inflamatie poate fi produsa de foarte multi factori, printre care stresul vietii cotidiene si alimentatia necorespunzatoare. Insa, in cazul bolii Crohn,  s-a dovedit, prin studii extensive de specialitate, ca membrii aceleiasi familii prezinta simptome ale acestei boli, chiar daca nu locuiesc in aceiasi regiune, chiar daca nu mananca acelasi lucru si chiar daca nu au parte de acelasi tip de stres cotidian. Prin urmare, se poate spune cu certitudine ca boala Crohn este mostenita de la parinti.

Crohn Disease

Un aspect interesant al acestei afectiuni digestive este acela ca, desi este o boala genetica, ea nu afecteaza toti membrii unei familii. Au existat cazuri de pacienti care au avut copii ce nu au fost niciodata diagnosticati cu boala Crohn. In acelasi timp, nepotii acelorasi pacienti, copii fratilor sau surorilor pacientilor respectivi, au prezentat simptome ale bolii Crohn de la varste fragede. Concluzia care poate fi trasa este urmatoarea: cercetatorii au descoperit ca aceasta boala are o componenta genetica, dar nu au inteles, pana in acest moment, cum functioneaza ea de fapt.

De asemenea, este de retinut faptul ca exista anumiti factori de mediu care pot actiona ca elemente declansatoare ale bolii. Prin urmare, daca o persoana predispusa la aceasta afectiune isi traieste viata inconjurata de astfel de elemente declansatoare, boala va apare mult mai repede decat se asteapta pacientul. De exemplu, persoanele care fumeaza de mai mult de sase ani au o rata de aparitie a simptomelor fizice ale bolii Crohn de peste zece ori mai mare decat persoanele nefumatoare. Un alt exemplu este cel al alimentatiei. De obicei, specialistii in nutritie sustin ca o dieta echilibrata este cel mai bun lucru pe care il poate face un om pentru propriul corp. Insa, in acest caz, includerea cerealelor, a carnii de porc sau a mancarurilor foarte picante in alimentatia zilnica mareste sansele de manifestare ale acestei afectiuni ale tractului digestiv.

Pe de alta parte, un studiu recent indica drept factor declansator al bolii Crohn un element care, pana in momentul publicarii studiului, nu a fost luat in calcul: alergenii. Practic, aceasta echipa de oameni de stiinta americani a descoperit ca persoanele care sufera de o hipersensibilitate a mucoasei intestinale pot avea reactii alergice la bacterii nepatogene in mod normal, bacterii ce se gasesc la nivelul tractului digestiv deoarece sunt utile in digestia alimentelor sau fac parte din alimente in sine, cum ar fi bacteriile saprofite. Substantele eliberate de corpul uman pentru a se proteja de acesti alergeni declanseaza aparitia primelor inflamatii la nivelul mucoasei intestinale si, prin urmare, a bolii Crohn. Din pacate, in cazul acestui tip de pacienti, simptomele bolii nu pot fi ameliorate, deoarece corpul isi ataca propriile mecanisme de digerare a nutrientilor. Medicamentele administrate in aceasta boala inhiba substantele inflamatoare si blocheaza accesul acestora spre locul afectat. Totusi, sistemele bacteriene care ajuta la digerarea alimentelor nu pot fi inhibate fara a opri digestia pacientului, lucru care nu este de dorit. Prin urmare, acesti pacienti vor trai intreaga lor viata cu o durere constanta in abdomenul inferior, deoarece medicina actuala indica, inca, o solutie pentru problema lor. Mai multe despre boala Crohn puteti citi si aici.

Marisce Hemoroidale

Mariscile hemoroidale nu pot fi considerate o boala a sistemului digestiv inferior. Totusi, acest lucru nu inseamna ca ele nu cauzeaza discomfort pacientului sau ca nu pot sa treaca intr-o boala cu adevarat grava daca nu sunt tratate la timpul potrivit. Dar ce sunt mariscile hemoroidale? Este simplu: mariscile hemoroidale sunt excrescente benigne, formate din acelasi tip de tesut ca si tesutul ce inconjoara anusul. Ele apar exact in zona de inchidere si de deschidere a sfincterului anal, impiedicand functionarea lui corecta. Nu cauzeaza atonie sfincteriana, deoarece nu sunt formate din tesut cicatrizant si nici macar din tesut muscular.

Practic, mariscile hemoroidale sunt formatiuni patologice evoluate din mucoasa anala ce blocheaza anusul. Astfel, bolul fecal nu poate iesi in intregime sau, in faze avansate ale bolii, nu poate parasi rectul fara interventie exterioara. Este de retinut faptul ca pacientii care sufera de marisci hemoroidale nu prezinta alte tipuri de probleme digestive. Prin urmare, ei au un tranzit intestinal normal, ceea ce asigura defecatia macar o data pe zi. Daca boala este inca in fazele incipiente, fecalele sunt eliminate cu viteza scazuta, iar in portiunea dintre anus si marisci, ele sunt aduse la dimensiuni mult mai mici, suficiente pentru a le fi permisa traversarea excrescentelor si iesirea completa din sistemul digestiv.

Pe de alta parte, atunci cand mariscile hemoroidale au dimensiuni mari, actul defecatiei este, in esenta, stopat in intregime. Acesta este momentul in care pacientul cauta asistenta medicala. In general, un simplu examen vizual este suficient pentru ca un medic sa stabileasca diagnosticul. O data determinat ca persoana in cauza prezinta o formatiune benigna ce blocheaza canalul rectal, exista mai multe directii de tratament. Bineinteles, se alege sa se efectueze o biopsie a unei portiuni foarte mici din zona inflamata, pentru a stabili, cu completa certitudine, ca acea excrescenta nu este de origine maligna. Totusi, in mod obisnuit, ea nu este si tratamentul poate urma cursul obisnuit.

In mod surprinzator, optiunea extirparii chirurgicale reprezinta ultima metoda de tratament, aplicabila doar daca toate celelalte nu functioneaza. Intai, se recomanda pacientului o crema antiinflamatoare. Efectele ar trebui sa fie vizibile dupa cateva zile. Daca mariscile nu incep sa se micsoreze, atunci tratamentul nu este cel adecvat. In ultimii ani, s-a dezvoltat o alta metoda de reducere a mariscilor: injectiile cu substante antiinflamatoare, direct la locul afectat. De obicei, se fac patru sau sase doze de antiinflamator, administrat subcutanat, cate una pe zi. Daca dupa o saptamana mariscile nu au regresat simtitor, ele sunt considerate a fi rezistente la aceasta forma de tratament. Prin urmare, se aplica metoda chirurgicala, care nu implica un procedeu complicat: pacientului ii este administrat un anestezic local, chirurgul intervine la locul afectat si excizeaza formatiunile. In general, recuperarea postoperatorie nu dureaza mai mult de cateva ore. Pacientul este sfatuit sa foloseasca o substanta dezinfectanta pentru a efectua igiena zonei anale, timp de o saptamana dupa operatie, pentru a evita infectiile ce pot aparea. Sansele de reaparitie a mariscilor hemoroidale sunt relativ mici, iar dimensiunile lor, daca intr-adevar revin, sunt mult micsorate fata de primul puseu evolutiv.

Ce este durerea coccidiana?

Considerata a fi una dintre cele mai greu de definit senzatii dureroase din corpul uman, durerea coccidiana este o problema minora de sanatate. Pentru a intelege localizarea durerii coccidiene, suferindul trebuie sa aiba cunostinte anatomice de baza. In primul rand, coccisul sau osul coxal este localizat la extremitatea inferioara a coloanei vertebrale. Practic, este formatiunea osoasa care leaga coloana vertebrala de partea superioara a bazinului. Impreuna cu oasele care formeaza omoplatii si cu cele care formeaza cutia craniana, este unul dintre putinele oase din corpul uman care nu are forma cilindrica. Mai precis, osul coxal este de forma triunghiulara.

O curiozitate in legatura cu structura osului coxal care poate explica, in opinia unor specialisti, aparitia durerii coccidiene este faptul ca nu este un singur os, fiind, de fapt, o formatiune osoasa. Ce inseamna acest lucru? In realitate, osul coxal este format din trei oase separate: ilion, ischion si pubis. La nastere, cele trei oase sunt lipsite de legaturi si par a fi complet separate. Totusi, pana in momentul in care incepe sa mearga, copilul dezvolta un tesut cartilaginos care uneste ilionul, ischionul si pubis. In adolescenta, cele trei oase fuzioneaza in totalitate si devin un singur os: coccisul.

Cum se face ca structura osului coxal are legatura cu aparitia durerii coccidiene? Daca unul dintre cele trei oase care compun coccisul nu s-a sudat corect, apar mici modificari ale posturii persoanei in cauza. In primii ani de viata, aceste modificari sunt practic imposibil de observat, iar orice durere care este resimtita de catre cel mic poate fi pusa pe seama durerilor de crestere. Totusi, o data cu trecerea anilor, modificarile posturale devin din ce in ce mai evidente, iar copilul dezvolta o forma avansata de scolioza. Din pacate, nici acum durerea coccidiana nu este recunoscuta ca o problema singulara, deoarece persoanele care sufera de scolioza au dureri musculare intense, mai ales in perioadele de crestere. Prin urmare, o senzatie dureroasa mai mult sau mai putin intensa nu este luata in considerare.

Abia atunci cand procesul de crestere s-a finalizat si scolioza a fost tratata corespunzator prin fizioterapie, durerea coccidiana apare ca o alta problema de sanatate. In general, intensitatea dureroasa nu este mare, dar senzatia de durere si discomfort este permanenta, ceea ce o face practic imposibil de ignorat. Studiind bolile care pot afecta integritatea osoasa si cum se reflecta acestea in simptomatologia clasica, oamenii de stiinta din intreaga lume nu au ajuns inca la o concluzie unanima privind cauza durerii coccidiene.

Unii considera ca structura osului este adevarata problema, altii sustin ca durerea poate apare din cauze complet externe, cum ar fi sedentarismul sau exercitiile fizice extenuante. De ce se vorbeste despre cauze atat de diferite? Raspunsul este simplu: pe de o parte, sedentarismul implica o lunga perioada de timp petrecuta stand pe scaun, in pozitie sezanda. In acel moment, intreaga greutate a partii superioare a corpului este transferata de la coloana spre scaun prin intermediul coccisului si al oaselor pelvisului. Aceasta presiune exagerata poate conduce la aparitia durerii coccidiene.

Exercitiile fizice forteaza organismul, obligandu-l sa transfere forta muschilor din trunchi spre picioare prin osul coxal. Daca persoana in cauza intreprinde un antrenament fizic intens, atunci durerea coccidiana poate apare, fiind din ce in ce mai intense o data cu prelungirea exercitiului fizic.

Polipii Colonici

Una din bolile sistemului digestiv inferior care nu prezinta nici un fel de simptome in fazele initiale sunt polipii colonici. Practic, ei sunt excrescente ce se dezvolta nu doar la nivelul colonului, asa cum le spune numele, ci chiar la nivelul rectului superior si inferior, putand fi confundati cu hemoroizi subdezvoltati la un examen superficial. In general, cuvantul “excrescente” poate conduce la ideea de tumoare maligna, dar in cazul polipilor colonici, nimic nu poate fi mai departe de adevar. Ei sunt, in majoritatea cazurilor, niste formatiuni benigne. Totusi, exista posibilitatea ca aceste excrescente sa fie markeri tumorali.

Cum se poate face diferenta intre polipii colonici maligni si cei benigni? In primul rand, ei ar trebui descoperiti. De obicei, examenul proctologic este unul pe care pacientii nu il asteapta cu interes si pe care il ignora pana in momentul in care devine mai mult decat necesar. Totusi, daca se face o investigatie de acest gen, fie ea o clasica colonoscopie sau mai moderna sigmoidscopie cu tub flexibil, polipii sunt greu de confundat cu tesutul inconjurator. Apar ca o forma bine definita, de obicei cilindrica, de dimensiuni mici. Daca sunt observati la acest examen, ei pot fi eliminati in aceiasi sedinta sau intr-o sedinta ulterioara, dar nu foarte indepartata. Tesutul excizat trebuie supus unei biopsii, chiar daca medicul considera ca polipul nu prezinta nici un semn de malignizare. Dupa cum am mai mentionat, sansele ca polipii colonici sa fie maligni sunt foarte mici, dar nu trebuie ratata sansa unui diagnostic de cancer in faza incipienta.

Procesul de eliminare al polipilor colonici este unul chirurgical. Prin urmare, pacientul trebuie informat in legatura cu riscurile operatiei, desi ele nu sunt semnificative:

  • Anestezia locala sau totala: in majoritatea cazurilor, pacientul alege sa fie anesteziat local. Inainte de a-l anestezia, medicul trebuie sa faca un test de alergie la substanta anestezica: se injecteaza o cantitate foarte mica de anestezic sub pielea pacientului, se asteapta timp de zece minute si se observa reactia. Daca pielea ramane nemodificata, atat ca si culoare, cat ca si textura, procedeul poate continua. Evident, anestezia generala se aplica doar in cazul pacientilor cu varste fragede, care nu pot fi operati cu ajutorul anesteziei locale.
  • Perforatie de colon: procedeul chirurgical de excizare a polipilor nu este unul extrem de precis deoarece formatiunile in sine pot avea foarte multe forme si pot fi mult mai mari decat partea care se vede la suprafata mucoasei colonului sau a canalului rectal. Prin urmare, medicul poate perfora colonul, cauzand sangerari interne masive. Totusi, aceasta complicatie a interventiei chirurgicale nu apare intr-un numar semnificativ de cazuri, conducand la ideea ca este o exceptie de la regula, si nu o regula in sine.
  • Sangerari: de obicei, sangerarea este cauzata de taierea polipului si se opreste in cateva zeci de minute. Daca ea persista, este cazul ca medicul sa investigheze din nou locul operatiei. Exista posibilitatea ca rana sa nu se fi inchis in mod corespunzator, dar si ca medicul sa fi atins o vena anorectala atunci cand a efectuat excizarea formatiunii. Inchiderea ranii poate fi grabita prin cauterizarea ei, iar vena anorectala fisurata poate fi legata cu o banda elastica, la fel ca si in cazul tratarii unui hemoroid sangerand.

Sangerarea hemoroidala

Sangerarea hemoroidala nu este, de cele mai multe ori, primul simptom la care o persoana reactioneaza atunci cand sufera de hemoroizi. Inainte sangerarii hemoroidale apare durerea din zona terminala a tractului digestiv. Totusi, pentru hemoroizii aflati in prima faza a dezvoltarii, durerea nu este intensa si poate fi usor trecuta cu vederea si catalogata drept discomfort. Sangerarea hemoroidala deja este un semnal de alarma care nu mai poate fi ignorat. Acesta este momentul in care, de obicei, suferinzii apeleaza la cunostintele unui medic specialist sau la medicul de familie.

O data ce isi descriu simptomele in amanunt, medicul de familie sau medicul specialist poate pune un diagnostic initial, diagnostic care trebuie confirmat de catre o investigatie fizica ulterioara, facuta, de obicei, de catre un proctolog. Este bine de stiut ca aceasta investigatie nu se poate face atunci cand hemoroizii sunt sangeranzi, pentru a nu agrava hemoragia.

Totusi, ce cauzeaza sangerarea hemoroidala? Raspunsul este simplu: fisurarea peretilor vaselor sangvine de la nivelul canalului rectal. Pentru a-l intelege, este necesara o cunoastere a bolii hemoroidale. In primul rand, hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale, inflamatii care maresc de pana la douazeci de ori diametrul acestor vase de sange. Devine evident ca, la un moment dat, peretii venelor anorectale vor ceda sub presiune si se vor fisura sau, in cazuri foarte grave, se vor rupe, cauzand hemoragii anale, mult mai grave decat sangerarile obisnuite. Este cunoscut faptul ca peretii vaselor sangvine sunt elastici. Totusi, ei nu se pot dilata peste o anumita limita. O data ce cantitatea de sange ce ajunge in zona afectata de la nivelul canalului rectal depaseste aceasta limita, iar presiunea exercitata, atat din interior, cat si din exterior, devine mult prea mare, peretele se fisureaza. Consecinta naturala a fisurarii unui vas de sange este iesirea sangelui in spatiul extravascular. In aceasta situatie, spatiul extravascular reprezinta canalul rectal, finalizat cu anusul.

Pentru un pacient care nu sufera de hemoroizi pentru prima data, sangerarea hemoroizilor este un eveniment natural in desfasurarea crizelor hemoroidale si, in mod paradoxal, ultimul lucru care ii mai preocupa pe acestia. Motivul este simplu: in plina criza hemoroidala, pacientul sufera de dureri incredibile, considerate a fi de aceiasi intensitate cu acelea din litiaza renala sau din litiaza biliara. In anumite momente, spargerea hemoroidului este favorabila starii de sanatate a pacientului, deoarece iesirea sangelui duce la micsorarea presiunii din canalul rectal si, prin urmare, la scaderea evidenta a intensitatii durerii.

Atentie, trebuie cunoscut faptul ca se poate confunda sangerarea hemoroidala cu sangerarile digestive care apar in fecale. Exista o metoda simpla de a le deosebi: sangele hemoroidal este curat, rosu – aprins si in cantitate relativ mica. De asemenea, sansele ca pacientul sa il vada pe fecale sunt mici, deoarece in momentul spargerii hemoroidului, suferindul nu mai poate elimina bolul fecal fara dureri intense. De obicei, organismul reactioneaza ca atare si provoaca o constipatie fiziologica in criza hemoroidala. Pe de alta parte, sangele digestiv este de culoare brun – inchis, este urat mirositor si apare incorporate in fecale, dandu-le acestora o culoare aproape neagra. Este un semn al unei hemoragii de-a lungul tractului digestive, hemoragie care poate fi cauzata de orice, de la un banal ulcer pana la o teribila tumoare maligna.

Tratamentul hemoroizilor interni

Fiind cunoscuti drept una dintre cele mai comune boli din toate timpurile, hemoroizii sunt o problema de care sufera mai mult de jumatate din populatia globului, in special cei peste 50 de ani, de orice sex, rasa si conditie sociala. In general, aceasta inflamatie a venelor anorectale este interna, generand hemoroizi interni, dar o criza grava de hemoroizi poate impinge zona inflamata la exteriorul canalului rectal si hemoroizii interni se transforma in hemoroizi externi. Pentru a evita aceasta complicatie extrem de neplacuta si dureroasa, este bine ca tratamentul hemoroizilor interni sa se faca cat mai rapid si cat mai eficient.

La fel ca orice alta problema de sanatate, boala hemoroidala poate fi impartita in mai multe faze. Astfel, daca pacientul se afla in prima faza a bolii, tratamentul hemoroizilor interni este relativ simplu: de obicei, se prefera ca pacientul sa isi aplice, in fiecare zi, respectand indicatiile medicului, o crema antihemoroidala. Aceasta poate sa fie de mai multe tipuri, dar, in aceasta faza, ea este una vasoprotectoare sau una slab analgezica. Rolul acestui tratament este de a preveni o criza hemoroidala sau, mai precis, de a intarzia aparitia unei crize hemoroidale. In acest moment, esential este agentul vasoprotector, fiind singurul care poate asigura o fortificare a peretilor venelor anorectale, ingreunand fisurarea lor si generarea de hemoroizi sangeranzi.

Faza a doua a hemoroizilor debuteaza insidios: de obicei, pacientul incepe sa simta o senzatie de usturime, dar doar in anumite momente sau doar dupa consumarea unui aliment foarte picant. Aceasta senzatie dispare curand. Din pacate, in cateva zile este inlocuita de o durere surda si care nu este observabila decat daca pacientul isi cunoaste foarte bine corpul. Asa incepe o criza hemoroidala. Cat de curand, insa, durerea devine ascutita si permanenta, iar tratamentul hemoroizilor interni se transforma dintr-o optiune intr-o necesitate. In plina criza, este practic imposibil ca pacientul sa fie tratat altfel decat prin aplicarea zilnica de creme analgezice si antiinflamatorii. O data criza finalizata sau cel putin diminuata, se poate vorbi de adevaratul tratament pentru hemoroizii interni: interventia chirurgicala sau nechirurgicala direct la locul inflamat.

De obicei, in orice boala, interventiile chirurgicale sunt ultima varianta de tratament, dar in cazul hemoroizilor interni, ele reprezinta singura optiune de tratament care functioneaza cu adevarat. In general, daca hemoroizii nu sunt de origine genetica, o data ce ei sunt cauterizati, nu mai apar a doua oara, iar pacientul poate fi considerat vindecat. Din pacate si in mod curent, hemoroizii sunt o boala de familie, iar aceasta operatie nu face decat sa intarzie aparitia unor noi inflamatii. Totusi, intarzierea este considerabila: pacientul poate sa nu sufere o noua criza timp de cinci sau chiar opt ani.

Ce se intampla practic in cursul acestor interventii chirurgicale? Raspunsul este simplu: chirurgul introduce in canalul rectal o sonda. La capatul acestei sonde exista doua partitii: o partitie reprezinta instrumentul chirurgical si o alta partitie este, in esenta, un bec foarte subtire care are incorporata o camera, ceea ce ii permite medicului sa vada locul operatiei. Instrumentul chirurgical in sine este un fir metalic ce se supraincalzeste si se se utilizeaza pentru cauterizarea venei inflamate. Recuperarea dupa operatie dureaza intre cinci si sapte zile, timp in care pacientului ii sunt permise doar miscari lente si ii sunt interzise calatoriile foarte luni in care trebuie sa stea in pozitie sezanda.
In cazul interventiilor non – chirurgicale, in locul firului cauterizant se afla o banda de material elastic cu care chirurgul strange vena inflamata pentru a micsora inflamatia si a opri durerea pacientului. Acest tip de procedee medicale sunt preferate pentru rapiditatea lor, dar ele nu sunt cunoscute pentru eficienta lor. Trebuie tinut cont de faptul ca banda este facuta din material elastic care nu are memorie, deci nu poate reveni la forma initiala o data ce a fost distorsionata.

Hemoroizii si condimentele

Boala hemoroidala este o maladie destul de comuna si care nu are vreo preferinta geografica, rasiala, de varsta sau de sex. Prin urmare, hemoroizii afecteaza in mod egal femei, barbati, copii, adulti si oameni in varsta. Totusi, exista anumiti factori care pot grabi aparitia hemoroizilor sau pot agrava simptomele acestora. Printre ei se numara dieta, stilul de viata, alte stari patologice, dar si o componenta genetica, desi nedovedita stiintific inca. La nivel de dieta, cel mai important factor declansator sunt mancarurile condimentate. Se poate spune, cu certitudine, ca exista o legatura clara intre hemoroizi si condimente.

Care este, totusi, relatia dintre hemoroizi si condimente? Pentru a o intelege, este bine sa cunoastem ce sunt hemoroizii si cum functioneaza ei. Definitia oferita de orice manual de medicina din lume este urmatoarea: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Aceste vene sunt unele din cele mai utilizate din corp, sunt foarte sensibile la tot felul de stimuli si, in general, se afla sub o presiune imensa, datorita pozitionarii lor in apropierea anusului. Daca persoana respectiva intra in contact cu un factor declansator, este foarte posibil ca aceste vene anorectale sa se inflameze sau, daca ele sunt deja inflamate, sa se fisureze si sa produca sangerari la nivelul rectului.

Exista mancaruri pe care un suferind de hemoroizi nu are voie sa le manance si exista ingrediente pe care un pacient nu le poate pune in mancarea sa. Condimentele sunt unul din acele ingrediente. Care este rolul condimentelor in alimentatie, de fapt? Este relativ simplu: condimentele sunt utilizate nu pentru a da gust mancarii, cum se considera in general, ci pentru a usura munca sistemului digestiv. Practic, condimentele sunt laxative naturale, iar la doze mai mari, pot fi chiar si purgative. Este bine de stiut ca aceste condimente actioneaza mecanic. Asta inseamna ca, de obicei, condimentele irita mucoasa gastrica si cresc fluxul de sange de la nivelul sistemului digestiv. Daca vorbim de sistemul digestiv superior, de la cavitatea bucala pana la colon, acest efect este benefic, in general. Problema apare la nivelul sistemului digestiv inferior, de la finalul colonului pana la anus. Aici, iritarea mucoasei rectale conduce la cu totul alte probleme, cum ar fi cresterea presiunii din interiorul rectului si marirea tensiunii la nivelul peretilor vaselor sangvine. Daca aceasta presiune creste peste limita superioara de rezistenta, devine imposibil pentru peretii venelor anorectale sa reziste si incep sa se fisureze. Prin aceste fisuri iese sange, iar hemoroizii sangeranzi sunt cei mai durerosi.

Ca in orice alta situatie, exista si exceptii de la regula condimentelor. Prin urmare, este evident ca ar trebui evitate sau eliminate complet din dieta zilnica a unui pacient condimente precum boia dulce, boia picanta, curry, chili si condimente specifice indiene. Exista, totusi, si condimente care sunt permise si, in anumite cazuri, chiar recomandate persoanele bolnave de hemoroizi. Printre ele se numara busuiocul, cimbrul, mararul si chimenul. Acestea ajuta la curatirea organismului, calmeaza sistemul digestiv si relaxeaza musculatura de la nivelul canalului rectal, facand aparitia hemoroizilor mult mai dificila si scazand intensitatea durerii de care sufera persoana in cauza.

Tratarea hemoroizilor pe baza de alifii

Tratarea hemoroizilor pe baza de alifii este una dintre cele mai utile metode de ameliorare a simptomelor bolii hemoroidale. Dar pana la a explica cum functioneaza aceste creme, lotiuni si alifii, ar fi util sa stim ce sunt hemoroizii si care este tiparul patologic pe care il urmeaza. Conform oricarei manual medical, hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Aceste inflamatii sunt produse de constipatie, de diaree, de un regim de viata stresant, de o dieta haotica, dar si de stari fiziologice normale, cum ar fi perioada de graviditate. Boala hemoroidala nu este o boala care poate fi considerata complicata si nici periculoasa, daca este diagnosticata corect si tratata la timp. Exista foarte multe persoane care sufera de hemoroizi, dar care nu intra niciodata intr-o criza hemoroidala si, prin urmare, nu sunt diagnosticate. Acest tip de hemoroizi se numesc hemoroizi latenti. Pentru toti ceilalti suferinzi, care prezinta cate o criza hemoroidala o data la cateva luni, tratarea hemoroizilor pe baza de alifii reprezinta o alternativa foarte cautata la alte tipuri de tratament.

De obicei, metoda de tratament recomandata de medicul curant unui pacient care sufera de crize hemoroidale intense si dese este una chirurgicala. Practic, suferindului i se cauterizeaza hemoroizii, conducand la stoparea sangerarii si la diminuare durerii. Nu toata lumea doreste o interventie chirurgicala, asa ca metode alternative de tratament au trebuit sa fie dezvoltate. Una din ele este tratarea hemoroizilor pe baza de alifii. In general, orice produs vegetal care prezinta proprietati astringente poate fi incorporat intr-un fel de alifie, crema sau lotiune care poate fi aplicata cu usurinta la nivelul rectului. Totusi, cele mai cunoscute si folosite creme contin urmatoarele produse vegetale:

  • Citrice: lamaile, portocalele, mandarinele si grefele sunt citrice. Coaja acestora contine o substanta numita bioflavonoida, substanta care are capacitatea de a intari structura peretului vaselor sangvine. Practic, o lotiune care contine coaja de citrice va permite ingrosarea peretului venelor anorectale. Prin urmare, ele se vor fisura mult mai greu sau nu se vor fisura deloc.
  • Frunze de Hamamelis virginiana: aceste frunze contin o substanta chimica numita tanin. Daca sunt inghitite, fie sub forma naturala, fie ca infuzie sau picaturi, ele provoaca constipatie. Totusi, datorita taninului din structura, daca sunt aplicate extern, chiar si sub forma de cataplasme, ele ajuta la cicatrizarea mai rapida a ranilor sangerande. Sunt considerate a fi foarte eficiente in tratamentul natural al hemoroizilor, deoarece conduc si la ameliorarea senzatiei de durere, dar si la disparitia completa a senzatiei de mancarime.
  • Frunze de ghimpe: ghimpele este cunoscut pe piata farmaceutica drept Ruscus aculeatus, fiind utilizat atat pentru proprietatile sale astringente, cat si pentru cele usor rubefiante. Problema cu frunzele de ghimpe este aceea ca atunci cand sunt transformate in crema, majoritatea substantelor active pe care le contin sunt distruse. Prin urmare, este necesara o cantitate foarte mare de frunze pentru a produce o crema cu o concetratie de substante active suficienta pentru a fi utila terapeutic.
  • Frunze de castan: acesta este un remediu foarte cunoscut si foarte utilizat. De obicei, din frunzele de castan se face o infuzie cu care pacientul face dese bai de sezut, dar ele pot fi prelucrate cu mare succes si sub forma de crema, conducand la acelasi rezultat: oprirea rapida a sangerarii si inchiderea ranilor de la nivelului anusului.

Cum va dati seama cand aveti hemoroizi?

Hemoroizii sunt una dintre cele mai cunoscute boli din lume, afectand mai mult de doua treimi din populatia globului, la un moment dat. Exista mai multe tipuri de hemoroizi, de la cei pe care pacientul nu ii simte si care se vindeca de la sine dupa o perioada pana la cei pe care pacientul nu poate sa ii ignore si care au nevoie de ingrijiri medicale constante. Totusi, adevarata intrebare este cu totul alta: cum va dati seama cand aveti hemoroizi? Raspunsul este simplu: urmariti simptomele pe care le prezentati.

Simptomele hemoroizilor sunt relativ usor de observat, deoarece nu pot fi confundate cu vreo stare fiziologica normala. Astfel, cele mai comune simptome ale bolii hemoroidale sunt urmatoarele:

  • Durere in zona anala: durerile din zona anala sunt, de obicei, un semn cert al bolii hemoroidale. In mod curent, durerile asociate hemoroizilor sunt foarte intense si de scurta durata. Apar in momentul in care pacientul elimina bolul fecal si dureaza aproximativ douazeci pana la patruzeci de minute dupa actul defecatiei. Daca aceste dureri devin constante, dar sunt la fel de puternice, hemoroizii s-au agravat si suferindul trebuie sa mearga la medic. Daca durerile devin constante, dar scad in intensitate, ele pot indica boli mult mai grave, cum ar fi cancerul de colon.
  • Sangerare: aceasta sangerare apare doar in momentul in care hemoroizii sunt inflamati si pacientul se afla in plina criza hemoroidala. De ce exista sangerari? Este simplu: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Prin urmare, atunci cand peretii acestor vene se fisureaza datorita presiunii excesive, pacientul incepe sa sangereze. Daca sangele are culoare rosu inchis, el vine din venele anorectale si este un semn care indica faptul ca persoana afectata trebuie sa viziteze un medic. Daca sangele este de culoare rosu deschis, poate indica boli mult mai grave decat boala hemoroidala. Distinctia dintre cele doua tipuri de sange trebuie facuta de catre specialisti.
  • Senzatie de mancarime: aceasta senzatie apare cu putin inainte de sangerare si este datorata, practic, ruperii peretelui venelor anorectale. In momentul fisurarii acestui perete, se elibereaza o substanta chimica care imprima o senzatie de durere in principal. Ca efect secundar, apare senzatia de mancarime.
  • Constipatia: un pacient care sufera de dureri atunci cand elimina bolul fecal va suferi si de constipatie. Totusi, constipatia poate fi considerata atat o cauza, cat si un efect al bolii hemoroidale. Practic, constipatia si hemoroizii sunt relationate, dar raportul dintre cele doua este relativ necunoscut in momentul de fata.
  • Diaree: daca o persoana sufera de diaree si, in acelasi timp, de o forma usoara de hemoroizi, acestia se pot inflama foarte mult. Teoretic, diareea nu produce hemoroizi, dar ii poate agrava si poate conduce la scaune cu sange. De obicei, dupa ce pacientul a fost tratat pentru diaree, hemoroizii se dezinflameaza si sangerarea se opreste. Acest proces dureaza de la doua zile pana la doua saptamani.

Daca ati constatat ca suferiti de oricare din aceste simptome in mod constant sau ciclic, este indicat sa programati o vizita la un medic specialist. Boala hemoroidala este o boala relativ simplu de tratat, in cativa pasi usori, dar nu daca este ignorata si ii este permisa evolutia fara nici un fel de interventie.