Marisce Hemoroidale

Mariscile hemoroidale nu pot fi considerate o boala a sistemului digestiv inferior. Totusi, acest lucru nu inseamna ca ele nu cauzeaza discomfort pacientului sau ca nu pot sa treaca intr-o boala cu adevarat grava daca nu sunt tratate la timpul potrivit. Dar ce sunt mariscile hemoroidale? Este simplu: mariscile hemoroidale sunt excrescente benigne, formate din acelasi tip de tesut ca si tesutul ce inconjoara anusul. Ele apar exact in zona de inchidere si de deschidere a sfincterului anal, impiedicand functionarea lui corecta. Nu cauzeaza atonie sfincteriana, deoarece nu sunt formate din tesut cicatrizant si nici macar din tesut muscular.

Practic, mariscile hemoroidale sunt formatiuni patologice evoluate din mucoasa anala ce blocheaza anusul. Astfel, bolul fecal nu poate iesi in intregime sau, in faze avansate ale bolii, nu poate parasi rectul fara interventie exterioara. Este de retinut faptul ca pacientii care sufera de marisci hemoroidale nu prezinta alte tipuri de probleme digestive. Prin urmare, ei au un tranzit intestinal normal, ceea ce asigura defecatia macar o data pe zi. Daca boala este inca in fazele incipiente, fecalele sunt eliminate cu viteza scazuta, iar in portiunea dintre anus si marisci, ele sunt aduse la dimensiuni mult mai mici, suficiente pentru a le fi permisa traversarea excrescentelor si iesirea completa din sistemul digestiv.

Pe de alta parte, atunci cand mariscile hemoroidale au dimensiuni mari, actul defecatiei este, in esenta, stopat in intregime. Acesta este momentul in care pacientul cauta asistenta medicala. In general, un simplu examen vizual este suficient pentru ca un medic sa stabileasca diagnosticul. O data determinat ca persoana in cauza prezinta o formatiune benigna ce blocheaza canalul rectal, exista mai multe directii de tratament. Bineinteles, se alege sa se efectueze o biopsie a unei portiuni foarte mici din zona inflamata, pentru a stabili, cu completa certitudine, ca acea excrescenta nu este de origine maligna. Totusi, in mod obisnuit, ea nu este si tratamentul poate urma cursul obisnuit.

In mod surprinzator, optiunea extirparii chirurgicale reprezinta ultima metoda de tratament, aplicabila doar daca toate celelalte nu functioneaza. Intai, se recomanda pacientului o crema antiinflamatoare. Efectele ar trebui sa fie vizibile dupa cateva zile. Daca mariscile nu incep sa se micsoreze, atunci tratamentul nu este cel adecvat. In ultimii ani, s-a dezvoltat o alta metoda de reducere a mariscilor: injectiile cu substante antiinflamatoare, direct la locul afectat. De obicei, se fac patru sau sase doze de antiinflamator, administrat subcutanat, cate una pe zi. Daca dupa o saptamana mariscile nu au regresat simtitor, ele sunt considerate a fi rezistente la aceasta forma de tratament. Prin urmare, se aplica metoda chirurgicala, care nu implica un procedeu complicat: pacientului ii este administrat un anestezic local, chirurgul intervine la locul afectat si excizeaza formatiunile. In general, recuperarea postoperatorie nu dureaza mai mult de cateva ore. Pacientul este sfatuit sa foloseasca o substanta dezinfectanta pentru a efectua igiena zonei anale, timp de o saptamana dupa operatie, pentru a evita infectiile ce pot aparea. Sansele de reaparitie a mariscilor hemoroidale sunt relativ mici, iar dimensiunile lor, daca intr-adevar revin, sunt mult micsorate fata de primul puseu evolutiv.

Polipii Colonici

Una din bolile sistemului digestiv inferior care nu prezinta nici un fel de simptome in fazele initiale sunt polipii colonici. Practic, ei sunt excrescente ce se dezvolta nu doar la nivelul colonului, asa cum le spune numele, ci chiar la nivelul rectului superior si inferior, putand fi confundati cu hemoroizi subdezvoltati la un examen superficial. In general, cuvantul “excrescente” poate conduce la ideea de tumoare maligna, dar in cazul polipilor colonici, nimic nu poate fi mai departe de adevar. Ei sunt, in majoritatea cazurilor, niste formatiuni benigne. Totusi, exista posibilitatea ca aceste excrescente sa fie markeri tumorali.

Cum se poate face diferenta intre polipii colonici maligni si cei benigni? In primul rand, ei ar trebui descoperiti. De obicei, examenul proctologic este unul pe care pacientii nu il asteapta cu interes si pe care il ignora pana in momentul in care devine mai mult decat necesar. Totusi, daca se face o investigatie de acest gen, fie ea o clasica colonoscopie sau mai moderna sigmoidscopie cu tub flexibil, polipii sunt greu de confundat cu tesutul inconjurator. Apar ca o forma bine definita, de obicei cilindrica, de dimensiuni mici. Daca sunt observati la acest examen, ei pot fi eliminati in aceiasi sedinta sau intr-o sedinta ulterioara, dar nu foarte indepartata. Tesutul excizat trebuie supus unei biopsii, chiar daca medicul considera ca polipul nu prezinta nici un semn de malignizare. Dupa cum am mai mentionat, sansele ca polipii colonici sa fie maligni sunt foarte mici, dar nu trebuie ratata sansa unui diagnostic de cancer in faza incipienta.

Procesul de eliminare al polipilor colonici este unul chirurgical. Prin urmare, pacientul trebuie informat in legatura cu riscurile operatiei, desi ele nu sunt semnificative:

  • Anestezia locala sau totala: in majoritatea cazurilor, pacientul alege sa fie anesteziat local. Inainte de a-l anestezia, medicul trebuie sa faca un test de alergie la substanta anestezica: se injecteaza o cantitate foarte mica de anestezic sub pielea pacientului, se asteapta timp de zece minute si se observa reactia. Daca pielea ramane nemodificata, atat ca si culoare, cat ca si textura, procedeul poate continua. Evident, anestezia generala se aplica doar in cazul pacientilor cu varste fragede, care nu pot fi operati cu ajutorul anesteziei locale.
  • Perforatie de colon: procedeul chirurgical de excizare a polipilor nu este unul extrem de precis deoarece formatiunile in sine pot avea foarte multe forme si pot fi mult mai mari decat partea care se vede la suprafata mucoasei colonului sau a canalului rectal. Prin urmare, medicul poate perfora colonul, cauzand sangerari interne masive. Totusi, aceasta complicatie a interventiei chirurgicale nu apare intr-un numar semnificativ de cazuri, conducand la ideea ca este o exceptie de la regula, si nu o regula in sine.
  • Sangerari: de obicei, sangerarea este cauzata de taierea polipului si se opreste in cateva zeci de minute. Daca ea persista, este cazul ca medicul sa investigheze din nou locul operatiei. Exista posibilitatea ca rana sa nu se fi inchis in mod corespunzator, dar si ca medicul sa fi atins o vena anorectala atunci cand a efectuat excizarea formatiunii. Inchiderea ranii poate fi grabita prin cauterizarea ei, iar vena anorectala fisurata poate fi legata cu o banda elastica, la fel ca si in cazul tratarii unui hemoroid sangerand.