Hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Aceasta este definitia oferita de majoritatea tratatelor de medicina interna din intreaga lume. Definitia in sine este corecta, completa si usor de inteles. Totusi, ea este relativ putin semnificativa pentru un pacient care sufera de boala hemoroidala. Suferindul prezinta anumite manifestari fizice care, pentru el, definesc cu certitudine aceasta afectiune, definitie aflata foarte departe de cea strict stiintifica, clinica, oferita de manualele de medicina. Printre cele mai cunoscute si comune simptome ale bolii hemoroidale se numara durerea intensa, ascutita, intermitenta, de durata medie, dar si sangerarea usoara, in cazurile in care pacientul sufera de o fisurare minora a venelor anorectale inflamate, sau o sangerare abundenta atunci cand una dintre venele inflamate s-a rupt pe intreaga sa lungime. Durerea si sangerarea sunt considerate simptome principale si, de cele mai multe ori, sunt cele care indica aparitia bolii hemoroidale. Este bine de stiut ca exista si simptome secundare, derivate din cele principale. Astfel, acestea din urma sunt pruritul anal, formarea de cicatrici foarte groase si inflamatiile secundare. Infectiile ce apar in urma lipsei de tratament corespunzator a hemoroizilor nu sunt considerate simptome secundare, ci evolutii negative ale bolii hemoroidale.

Simptomele secundare sunt, de cele mai multe ori, complet ignorate de pacienti si observate doar de medicul curant. Totusi, pruritul anal poate provoca foarte multe probleme suferinzilor, atat de natura fiziologica, cat si psihologica. O data cu aparitia pruritului, persoana in cauza devine din ce in ce mai stresata, mai incordata, putand sa ajunga pana la a suferi adevarate caderi nervoase. Fizic, efectele pruritului anal permanent sunt urmatoarele: inflamatiile secundare, sangerarea superficiala, infectiile datorate contactului des dintre mainile pacientului si zona afectata si modificarea structurii epidermei care acopera anusul si portiunea inferioara a rectului. Practic, pacientului i se recomanda sa nu atinga zona pruriginoasa, dar realitatea este complet diferita. Suferinzii sustin ca iritatia si pruritul sunt atat de intense incat instinctul de a ameliora simptomele prin scarpinare este mai important decat motivele medicale pentru care aceasta actiune este interzisa.

La un anumit moment in evolutia bolii hemoroidale, tratamentul pruritului devine cel mai important element al terapiei antihemoroidale, acesta fiind singurul simptom care nu a disparut o data cu ameliorarea tuturor celorlalte manifestari fizice. Prin urmare, terapia antipruriginoasa este compusa din aplicarea de comprese imbibate cu infuzii, macerate si decocturi obtinute din plante cu proprietati de reducere a senzatiei de mancarime, dar si din administrarea de substante medicamentoase cu rol antiinflamator, cum sunt corticosteroizii, incorporate in unguente, in creme si, mai rar, in comprimate si capsule. Cele mai folosite plante medicinale sunt musetelul, teiul, coada calului, coada soricelului si vita de vie. Se prefera utilizarea florilor uscate de musetel, culese primavara tarziu, atunci cand cantitatea de uleiuri volatile este maxima si cantitatea de substante auxiliare este minima. Florile sunt uscate natural, prin expunere la soare si la vant, timp de aproximativ o saptamana. Apoi, se preia o cantitate corespunzatoare de flori de musetel, se adauga peste apa fierbinte, dar nu clocotita, si se lasa in contact timp de jumatate de ora. O data cu racirea infuziei respective, se filtreaza lichidul prin tifon sau prin vata si se aplica, cu ajutorul unei comprese, pe zona afectata. Dupa aproximativ o ora, pruritul ar trebui sa scada in intensitate. Toate celelalte plante medicinale se folosesc in mod asemanator. Pentru a preveni orice micsorare a efectului terapeutic, este indicat ca pacientul sa foloseasca plante din culturi selectionate de profesionisti.

In cazul in care pacientul prefera utilizarea medicatiei clasice, trebuie stiut un lucru despre corticosteroizi: sunt foarte eficienti in scaderea inflamatiei si in calmarea pruritului, dar pot fi folositi doar pe perioade scurte de timp, deoarece produc tahifilaxie. In general, corticosteroizii sunt prescrisi de catre medicul specialist doar in cazuri foarte grave, care nu raspund la tratamentul clasic, cu plante medicinale.